Pentru Aurică Țicleanu – un cronicar la curtea Regelui Fotbal!

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

 

Domnului fotbalist, prețuire!

Formula de mai sus poate stârni zâmbete, fără ca ele să aibă suport. Se poate spune despre ea că se potrivește ca nuca-n perete. Da, se poate spune domnul inginer, domnul doctor, domnul profesor, dar domnul fotbalist parcă nu merge…De ce? Pentru că fotbalistul-chiar dacă este iubit până la adulare-nu este, încă, respectat. Se vorbește despre el cu pătimașă admirație atunci când e vorba de o fază de joc, dar cu abia ascuns dispreț când e privit ca om, ca personalitate. Se invocă, adesea, incultura, limbajul limitat la nivelul jargonului, veșnica fugă după bani și căpătuială, lipsa de caracter în cazul unor aranjamente prea vizibile, absența totală a sensibilității. Cei care au trăit măcar o vreme în preajma terenului de fotbal știu că că lucrurile nu stau tocmai așa, dar vorba s-a dus, imaginea s-a perpetuat și persistă. Sunt, uneori, enumerate câteva excepții de la regulă, invocându-se numele unor Lucescu, Ștefănescu, Boloni și…lista se oprește cam aici. Dar întotdeauna numele lui AUREL ȚICLEANU este nelipsit. Sau ar trebui să fie. Fotbalist cerebral, dar și viguros, clarvăzător și tehnic, vitezist și bun șuteur, om de echipă, dar și lider, Aurică Țicleanu a cunoscut beția urcușului, a gloriei, dar n-a fost răpus o clipă de ea. A avut, ca jucător, o carieră de excepție, dar brăzdată de întâmplări nefericite, care ar fi putut marca decisiv existența unuia mai slab de înger, nu unuia înzestrat cu bun simț și cu bune maniere. Acum câteva zile l-am sunat la București cu solicitarea de a susține o rubrică săptămânală în publicația de față. Îi aștept cu drag rândurile. Revine, astfel, în rândul gazetarilor sportivi, un om de care este și va fi nevoie, un condei necesar. Bun venit, domnule fotbalist. Cu prețuire, Dan Mucenic”.

Lasa un comentariu